Astăzi am hotărât
să fac o plimbare cu bicicleta în afara oraşului. Am mers până la Vadul lui
Vodă şi înapoi. Primăvara asta mi-am reparat bicicleta care o aveam mai de
demult şi acum, odată ce-am pus-o pe roate, am
decis să îmi fac timp să merg cât mai mult cu ea.
Chişinăul nu este
deloc un oraş prietenos pentru bicicliști, nu este gândit pentru aşa ceva.
Deloc. Şi nu doar pentru biciclişti, ci pentru toţi cei care sunt pe roţi.
Foarte puţine trotuare au treceri la bordură pentru biciclete sau cărucioare şi
sunt o adevărată corvoadă când vine vremea să le treci. Pe trotuar mă simt cel
mai sigur – poate că incomodez pietonii, nu ştiu; mă strădui să merg încet –
printre maşini mă simt tare vulnerabil, e foarte mult fum şi praf şi nu mă simt
deloc sigur pe situaţie pentru că nu ştiu ce fel de persoană e la spatele meu
şi cât de mult îi pasă de siguranţa mea.
Încet-încet, m-am
văzut ieşit din oraş. Dealul de la CET-1 spre Ciocana mi s-a părut enorm şi
dacă am să mai merg pe traseul acesta aş vrea, dacă se poate, să evit bucata
asta :) Nu că aş fi leneş, dar prea mult stres pe genunchi tot nu cred că-i
bine – e o pantă foarte abruptă şi lungă, foarte greu de urcat, m-am simţit de
parcă escaladam Everestul. Plus că era amiază şi foarte cald.
În afara oraşului
e altă lume – mai liniştit, alt aer şi mai multe păsări. Oricum, eşti pe drum,
mai trec maşini şi asta strică din atmosferă, dar oricum, ai un mic sentiment
de evadare. Drumul spre Vad pe unele bucăţi e deplorabil. Am mers de multe ori
pe acolo şi sunt sigur că nu s-au făcut reparaţii mai serioase de mulţi ani.
Când cobori cu viteză şi simţi cum furca
din faţă se luptă cu gropile din asfalt te cam întrebi dacă rezistă sau nu. Din
fericire a mea a rezistat. Bicicleta mea e una ieftina, piesele sunt
accesibile, pot să le schimb oricând şi cred că în viitorul apropiat rămân tot
pe acest segment – mi s-ar rupe inima dacă aş şti că am o bicicletă bună şi o
chinui pe drumurile noastre. Cred că aş alege mai atent pe unde merg.
Lăsând oraşul în
urmă am făcut şi câteva fotografii. În aceasta puteţi vedea skyline-ul Ciocanei
:) Totul este foarte verde şi poetic.
Privim puţin mai
la dreapta şi vedem încă un peisaj frumos de primăvară. Nu ne vom bucura prea
mult de această verdeaţă pentru că prin Iunie de obicei cam totul începe a se
usca şi nu e atâta verdeaţă ca acum, deci se merită să ne oprim să mai admirăm
puţin.
În c. Budeşti de
asemenea am găsit un peisaj frumos. La marginea satului un băieţaş vindea
cireşe de mai. Din viteză am reuşit doar să-l întreb cât costă însă nu m-am
oprit pentru poze.
După mult pedalat
şi aproape 1,5 litri de apă băute m-am văzut în Vadul lui Vodă. De deasupra orăşelului
totul arată foarte pitoresc. În vale mai poate fi văzută o buclă a Nistrului
iar cerul înveleşte frumos coclaurile verzi. Dincolo de Nistru se întinde tot
pământ moldovenesc, tot oameni de-ai noştri şi sper sincer ca toată această
poveste cu apucăturile ruşilor să se termine frumos şi paşnic.
Odată ajuns în
vad, m-am coborât spre plajă. Din păcate am fost întâmpinat de aceeaşi imagine
dezolantă cu care am fost întâmpinat ani de-a rândul în acest „orăşel de
vacanţă”. Şi când te gândeşti că mai bună staţiune turistică decât asta nu avem
ţi se cam face milă de noi. Nu prea avem noi gust la distracţie.
Au mai rămas 2
săptămâni până la începerea sezonului estival şi unica schimbare care se vede
este faptul că plaja a fost „împrospătată” cu o arătură bună. Pentru că
nisipurile de pe plaja Nistrului sunt mai mult argiloase decât nisipoase după
umezeala din iarnă acestea se solidifică şi se fac tari. Cred că s-ar mai putea
face câte ceva ca plaja asta totuşi să arate a plajă şi nu a arătură.
Apa din Nistru de
departe mi s-a părut murdară şi tulbure, pluteau crengi – e clar că nu e bună
de scăldat şi, în general,vă recomand sincer să evitaţi să vă scăldaţi în acest
râu. Cei din Soroca şi satele din avalul râului vă pot spune mai exact de ce,
dar cred că înţelegeţi despre ce este vorba.
Totuşi, am
întâlnit câţiva temerari care au străbătut prin dunele lăsate de tractorul care
a dat refresh plajei şi se bronzau nestingheriţi. Puţin soare face întotdeauna
bine.
Iarba la brâu şi trotuarele - jalnice
Şi un căţel
curios care s-ar fi bucurat dacă îi aruncam ceva. Nu aveam decât vreo două mere
aşa că şi-a pierdut repede interesul pentru mine.
Unii totuşi s-au
apucat de retuşări – puţină vopsea înainte de sezonul turistic. Dar asta nu e decât o picătură în...
Nistru.
Am lăsat Vadul
lui Vodă cu un sentiment plăcut că am mai ieşit din oraş şi am avut ocazia să
mai respir puţin aer mai oxigenat şi să mă bucur de o aşa zi frumoasă cum a
fost cea de azi. M-am convins că nu prea vom avea ce face nici anul acesta în
orăşelul turistic Vadul lui Vodă, unde oricum toţi merg să se îmbete şi nu
pentru a face ceva util, aşa că la ce bun renovări şi amenajări dacă merge şi
aşa? Vadul lui Vodkă :)
Drumul spre casă mi s-a părut mai scurt şi mai
uşor. Poate pentru că pantele nu sunt
atât de abrupte sau eram eu obosit şi vroiam să ajung să mănânc mai repede.
Oricum, am ajuns în oraş aproape extenuat, făcusem peste 50km cu bicicleta! Un
record pentru mine care nu am trecut de 40km niciodată.
Şi încă ceva
despre ciclismul prin Chişinău:
Am observat că săptămâna aceasta Primăria oraşului a mai făcut o încercare de a
reînvia pistele pentru biciclişti din oraş. Din păcate, repet, acest oraş nu
este pregătit pentru aşa ceva. Ce folos că s-au desenat linii galbene pe
jumătăţi de trotuar dacă acestea au fost făcute cu aceeaşi vopsea care se va
şterge în următoarele 3 luni? Anul trecut s-au mai trasat segmente pentru
biciclişti pe viaduct spre exemplu şi în câteva luni cu greu se mai putea
observa că este vorba de segment pentru ciclişti. Anul acesta s-a luat o
decizie mai îndrăzneaţă şi s-au trasat benzi pentru ciclişti chiar şi în Parcul
Central. Din păcate, am observat că aceste benzi pentru ciclişti se termină
brusc la un semafor şi partea cealaltă nu mai ai bandă rezervată: de parcă ţi
s-ar spune „Până aici, băiete! Mai departe iei bicicleta subţioară şi pe jos!”.
Alteori, aceste benzi îţi pot pune în pericol viaţa cum de exemplu se întâmplă
cub escalatorul de la Sun City: pista pentru ciclişti ocoleşte intrarea în spre
escalator şi se îndreaptă spre semafor. Însă în cale sunt nişte bariere de
metal! O idee idioată, nu mi-aş dori să fiu un biciclist care coboară în viteză
noaptea pe bucata asta de pista.
De aceea, doamnă
Primărie, nota 2 la acest capitol. Şi nota 2 administraţiei locale de la Vadul
lui Vodă pentru felul în care gestionează plaja şi tot ce se întâmplă acolo.
În
schimb, Natura primeşte 10, cu plus - pentru peisajele frumoase ce le-a
aşternut primăvara asta pe dealurile Moldovei şi care mi-au înfrumuseţat
plimbarea de azi.