10 Cele Mai Urâte Clădiri Noi din Chişinău

Astăzi am decis să fac un top al celor mai urâte clădiri din oraş construite recent şi care nu au nici în clin nici în mânecă cu aspectul general al oraşului. Poate nu sunt eu cea mai potrivită persoană care ar avea dreptul să aducă critici arhitecţilor şi tuturor celor implicaţi în consturcţia acestor clădiri, dar o fac din punctul de vedere al simplului trecător, care zi de zi este pus faţă în faţă cu aceste amalgamuri de sticlă şi beton şi îşi pune mâinile în cap.

Locul 10 - Bloc de oficii pe strada Lev Tolstoi

Pe locul 10 se află o clădire care se contruieşte de ceva timp pe strada Lev Tolstoi din capitală, într-o zonă centrală şi care bine că este ascunsă de vegetaţie pe jumătate şi nu e chiar la o stradă centrală. Oricum, acoperişul proeminent cu unghiuri ascuţite şi sălbatice, geamurile în diferite unghiuri şi culorile prost alese te fac să te întrebi unde oare se uită cei care investesc bani în aşa ceva şi ce vor să transmită arhitecţii ca mesaj atunci când dau viaţă la asemenea urâţenii.

Locul 9 - Blocul de locuit "Agregat"

Un bloc de locuit puţin mai la vale de blocul de oficii despre care tocmai am scris a intrat şi el în top. Motivul: culoarea stridentă şi nereuşit aleasă, geamurile urâte şi (nici nu mă miră) termopan, cu balcoane mici şi, probabil, fără nicio practică pentru locatari, cu un logo mare "Agregat" lipit în frunte (nu se vede în imagine, dar se vede bine din strada Ismail), acest bloc şi-a câştigat poziţia în acest top pe bună dreptate. M-am apropiat de această clădire şi tot aveam impresia că jos te simţi ca sub pălăria unei ciuperci imense: parterul este scobit în clădire, nicio legătură între toată compoziţia arhitecturală - această clădire este exemplul de bloc clasic care se construieşte zilele acestea în Chişinău: din materiale ieftine, urât proiectat, urât asamblat şi strident colorat. Mizerabil desigur.

Locul 8 - Hotelul "Manhattan"

Am văzut fotografii din interiorul hotelului şi parcă arăta mai bine, unii spun că sala lor de conferinţe nu-i mai mare decât un dormitor, dar aceasta este o altă problemă. Pe din afară hotelul arată ca o grămadă de bare de metal aurii, sau nişte turle de cetate de unde aştepţi să scoată cineva vre-un tun, un fel de castel medieval patetic. Clădirea are pereţii exteriori aplicaţi cu foi metalice, o alegere nereuşită pentru un hotel şi care îl face să arate ca o oarecare altă dugheană din oraş.

Locul 7 - Linella şi oficii, pe Mircea cel Bătrân

Şi în sectorul Ciocana am descoperit două cladiri noi şi urâte de mama focului, recent construite şi încă nu pe deplin populate, care emană dorinţă de avangardă şi, în acelaşi timp, idei proaste şi lipsite de practică. Ambele sunt situate pe bulevardul Mircea cel Bătrân, în prima, cea de pe această poziţie a clasamentului meu, deja activează un supermarket al reţelei Linella, probabil la etajele superioare vom avea din nou ofisuri şi alte bazagonii. Locul 7 e prea puţin pentru această sluţenie neagră, dar eu sunt bun astăzi.

Locul 6 - Oficii pe Mircea cel Bătrân

Alături de clădirea de care am scris acum, la doar trei paşi se ridică falnic o altă caşă-maleaşă de sticlă şi metal colorat strident şi cu mult nonsens. Această construcţie nu are nimic în comun cu ce se întâmplă în jur, este probabil o apucătură a arhitectului de a impresiona clientul şi de a-i proiecta ceva "ca la nimeni" şi iată ce a ieşit: o poiată care arată urât şi care nu aduce nimic bun pe faţa acestui mic şi pestriţ oraş în care trăim. Te uiţi de trei ori la clădirea asta şi precis că faci un atac de epilepsie.

Locul 5 - Bloc de oficii pe Ismail

O altă capodoperă a arhitecturii urbane moldave este acest somplex de oficii care ba se construia, ba nu se mai construia, ca într-un final să vedem ce au vrut arhitecţii de fapt să scoată la lumină: nimic bun şi frumos, desigur. Nu înţeleg de ce clădirile noi trebuie toate să fie făcute din sticlă, cu geamuri în loc de pereţi şi să aibă câte o dâră de roşu sau portocaliu ţipător pe ele, sau vre-o bârnă proieminentă din structură? Aduce aceasta ceva frumos? Îi pare cuiva acest lucru modern şi practic? Mie nu. Locul 5 pentru această nereuşită structură şi scoateţi măcar nafig bannerul cela cu "Arenda" de pe acoperiş - vă face să arătaţi ca nişte deşovci disperaţi să găsească clienţi printre trecătorii ce vin de la piaţa centrală.

Locul 4 - Un alt coteţ, vis-a-vis de Gară

Devin deja obositoare chestia cu culori pastelate şi prost alese, multă sticlă fumurie şi plăci de metal pe post de pereţi exteriori. Această capodoperă stă foarte rău în faţa Gării feroviare din Chişinău (care este o adevărată lecţie pentru tinerii arhitecţi ai timpurilor noastre, zmunciţi după cicele şi tot ce străluceşte). Dacă era ridicată undeva pe vre-o stradă ascunsă, probabil nu-i dădeam atât de multă importanţă, însă se află pe locul 4 anume pentru pentru că e chiar în faţa gării şi e urâtă foc. Mai bine semănau iarbă şi ne bucuram cu toţii. Şi ce avem noi atîrnat şi pe acest coteţ? Desigur că nelipsitul baner "Arenda". Jizus!

Locul 3 - Grand Hall

Până la reconstrucţia de anul trecut centrul comercial Grand Hall arăta mizerabil. Acum arată dezastruos. Totul repugnă: faţada, acoperişul care întrece puntea Titanicului la proeminenţă, culorile blegi şi cel mai mult: farfuria sau OZN-ul cela înfipt în partea dreaptă a clădirii care aşa şi nu am putut înţelege ce este. Locul 3 şi se poate şi mai mult, pentru că e urât, respinge ochiul, nu se combină acoperişul albastru cu faţada arcuită, nu am înţeles care-i treaba cu strachina argintie înfiptă în coasta construcţiei. Cât despre interior pentru cei care nu au avut ocazia să meargă acolo: e o caşă totală, oglinzi şi culori ţipătoare care aduc a o chinezărie ieftină şi deloc practică.

Locul 2 - Biserica cu turlă de termopan

Anul trecut am pus şi pe Twitter o poză cu acestă biserică din Chişinău, o "minune" arhitecturală. Nu sunt sigur dacă se fac slujbe acolo sau nu, cert este că e cu uşile deschise de câte ori am trecut pe acolo, ceea ce înseamnă că locul e funcţional şi nu e o glumă. Pentru curioşi: se găseşte pe strada Trandafirilor şi este o biserică cu turla şi jumătate din acoperiş făcute din geamuri masive fumurii. Cealaltă jumătate a acoperişului este din ţiglă sau nu ştiu ce material. Uşile - ca de la o alimentară ordinară (din nou termopan), acoperişul e ujas, nimic nu aduce a biserică, ci, mai degrabă, a un oficiu al unui popă. Dar cu ceea ce a ajuns să fie religia şi popia la noi (un business murdar şi ridicol), acest lucru nu mă miră atât de tare. Locul 2 pentru acest lăcaş şi sper să se găsească cineva cu o piatră să le spargă turla, poate pun una normală, să arate locul a biserică şi nu a panouri solare.

Locul 1 - Atrium - Shopping, Business şi Agrement

De când mă ţin minte această clădire se tot afla în stagnare. În sfârşit, un nene cu bani, probabil, a pus japca şi a încercat să facă ceva folositor pentru oraş şi să nu se piardă bunătate de loc central. Şi ce credeţi că a ieşi din această iniţiativă nobilă? Un c*cat, desigur.
Clădirea se află în faţa Grand Hall-ului, este imposibil să nu o observi şi, deşi încă nu e deschisă şi se mai lucrează la ea, deja se vede că va fi nimic altceva decât o altă beşică cu puroi pe faţa arhitecturii oraşului. Pe mine această clădire mă duce cu gândul la Sauron, Turnul Ochi din Stăpânul Inelelor. Nu mă miram dacă apărea şi pe acoperişul Atrium un ou sau o bilă care ar face-o să arate la fel (încă nu e târziu). Atrium e pe locul 1 în topul meu al celor mai urâte clădiri din Chişinău construite recent şi este exemplul absolut de arhitectură urâtă, dezgustătoare, de clădire ieftină şi împopoţată cu faţade metalice, care cu siguranţă că va găzdui oficii strâmte, magazine cu chiloţi din China şi jumătate din ce se vinde la Sedimoi Kilometr în Odesa.
Cum zice bunelul meu: "Eu le-aş da atoma la toţi!"

De ce cele mai frumoase fete sunt în Moldova?

Cu toţii am auzit, nu o dată, faptul că cei care vin în Chişinău rămân miraţi de câte fete frumoase avem noi pe metru pătrat. Acum, că s-a încălzit afară,  a început o întreagă debandadă de fese şi leaşchi pe trotuarele oraşului, unde zilnic se perindă sute de buci care mai de care mai fâţâite şi mai strâns mulate cu vreo minijupă sau vre-un lasin. Regula de bază: cât mai lasciv, cât mai provocator, cât mai sexy. 

Parcurile oraşului acesta, mic şi ruginit, adună acum zilnic doritoare de plimbări, care prin felul lor de a fi şi de a se purta contrastează atât de puternic cu mizeria şi dezolarea care pluteşte în jur. Ceva nu se leagă între o fată prea frumos îmbrăcată, pre exagerat machiată, care merge ziua amiaza-mare în haine de club pe aleea unui parc cu trotuare mizerabile, crăpate, prăfuite, cu apă în băltoace după ploaia de ieri, cu culioace fâlfâind prin iarba „gazonului”, o iarbă necosită şi răsînflorită, într-o ţară bolnavă şi care supravieţuieşte la limita limitelor.

Străzile acestui oraş, mai ales spre seară, se umplu de cupluri. Prin majoritatea lor cu greu distingi vreo două care într-adevăr emană armonie şi naturaleţe. În rest, ceva bolnăvicios se întâmplă. 

Ea: extramachiată, depune mult efort ca să se îmbrace bine, să poarte tocuri înalte, să arate foarte bine. 

El: neglijent, uneori chiar în costum sportiv, poate chiar şi să scuipe seminţe. 

Ea: disperată să îi facă pe plac, îl ţine strâns de mână, se uită rău la alte fete care merg singure şi îi fac ocheade prietenului ei, uneori acceptă să i se ridice vocea la ea, îi permite să o insulte. 

El: nu depune mari eforturi pentru a se face plăcut, e distant, îşi permite să o înşface de braţ şi să o bâjbâie sau chiar să o sărute public. Săruturile sunt de cele mai multe ori agresive, cu mult patos şi limbi încurcate, departe de sărutul prietenesc pe buze care ar arăta într-adevăr un sentiment. În cazul nostru e vorba de un sărut al dominanţei, demonstrarea a cine-i cel mai puternic, săruturi sexiste.

De ce fetele noastre sunt frumoase? Credeţi că în Franţa nu sunt fete frumoase? În Anglia nu sunt? Unde nu sunt? În America nu sunt fete frumoase? Sau nemţii nu au fete frumoase? Peste tot sunt, credeţi-mă. Diferenţa este că la ei fetele nu au ca scop principal să îşi etaleze frumuseţea. Fetele noastre de prin căminele studenţeşti paote nu mănâncă când li-i foame, nu merg la un film, nu ies la o îngheţată dacă asta e versus la o pereche de pantaloni, pantofi, liftici sau mai ştiu eu ce cosmetică. 

Şi care e politica cu care sunt crescute fetele noastre acasă? „Să speli, să faci mâncare, să creşti copii, să faci curat, să ţii casa”. Acest dibilism de spălare de minţi a fetelor începe de pe când ele încă se nasc: lor li se cumpără podguznici rozovi, cuşmuliţă rozovă, papucei rozovi, jucării rozove, păpuşi în rozov, ele sunt fete, ele trebuie să poarte rozov, unii le bortelesc urechile fetiţelor la un an şi le pun cercei, de aur, le vopsesc pereţii camerei unde acestea dorm în rozov, le culcă în cearşafuri rozove, ele sunt fete, ele trebuie să fie fete, lor li se cumpără jucării de genul cratiţe, farfurii, părinţii le cumpără kaleaskă pentru păpuşi, pelinci pentru păpuşi, să înveţe a creşte păpuşi, să înveţe a creşte copii, să înveţe a face mâncare, să înveţe a face curat. Ele sunt fete, ele pentru asta şi sunt!

Nu vi se pare anormal ca fetele din Moldova să fie atât de disperate în a le face pe plac băieţilor? De ce în ele s-a dezvoltat atât de puternic această dorinţă de a fi mai frumoase, mai perfecte, de a place bărbatului, de a fi pe placul soţului? De ce fetele nu ar depune tot atâta efort în a arăta bine în aceeaşi măsură cât şi bărbaţii? 

Pe de altă parte, de ce bărbaţii noştri sunt atât de nepăsători la modul cum arată, cum se îmbracă şi cum se comportă? Dacă le întrebaţi pe femeile din străinătate care este părerea lor despre bărbaţii din Moldova, ele unanim vă vor răspunde că moldovenii sunt printre cei mai urâţi bărbaţi. 

Cine în societatea noastră a impus această dogmă precum că femeile trebuie să fie fiinţe de bucătărie şi anexe la aspirator? De unde a pornit ideea că ele trebuie să fie pe placul bărbatului şi să cheltuie bani şi efort pentru a arăta extrem de bine atunci când sunt în public? De ce femeile moldovence sunt atât de disperate de a fi sub aripa „protectoare” a unui bărbat? E normal ca bărbatul să fie considerat fiinţă mai superioară şi dacă da, pentru ce merite?

Nu sunt sigur de unde a pornit totul, un lucru ştiu sigur: regăsim acest cult al bărbatului în religia noastră. Şi înclin să cred că anume religia este de vină pentru această situaţie banală şi aiurită în care trăim şi ne complacem cu toţii. Iar moldovenii, fiind un popor foarte religios, uneori exagerat de religios, sunt puternic influenţaţi de cultul bărbatului din religie. 

Cine e dumnezeu? E bărbat. Bărbatul a creat lumea. Dumnezeu are un un fiu. El nu a vrut fată. El a vrut băiat. Fetele în genere îs curve, ele nu trebuiesc la casă. Baiatul îi baiat: ai un băiat, ai şi un stâlp la bătrâneţe şi tot. 

Cine ne conduc bisericile? Preoţii. Bărbaţi. Femeile nu au dreptul nici să treacă pe lângă altar. Femeile sunt murdare, ele stau pe stânga în biserică, cu capul acoperit. Femeile sunt din start blamate doar pentru simplul fapt că sunt femei. Religia se învârte în jurul bărbatului ca simbol, iar femeia nu este decât o coastă a acestuia. 

De ce? Ea a muşcat din mărul dat de diavol, de atunci toată lumea trăieşte rău şi ele sunt vinovate pentru asta. Bărbatul orice n-ar face e bine, femeia n-are dreptul. Ea e mai slabă, mai proastă, mai păcătoasă. Locul ei e la piciorul bărbatului. Să îi facă pe plac. Să îl spele. Să îl hrănească. Să-i măture prin casă. Ea e femeie, nu poate face tot. Că-i mai slabă şi nici nu-i aşa de deşteaptă. 

Iată de ce, inconştient, toate femeile noastre se machiază strident, îşi pun unghii false cu naraşivanie, îşi pun gene false, îşi cumpără utiujok şi îşi îndreaptă părul cu disperare, îşi fac melirovanie, îşi dau ultimii bani pe haine şi papuci în mall şi gemenii, sunt gata să facă trei gastrite pe an, numai să nu manânce mai mult că se îngraşă, se parfumează ascuţit, îşi umflă buzele şi îşi belesc ochii când fac poze, fac totul pentru a-i fi pe plac lui, bărbatului din rutieră, din troleu, bărbatului de pe stradă, bărbatului de la serviciu, bărbatului din acelaşi bloc, bărbatului ei, tuturor bărbaţilor. Ea e femeie, au îmbrăcat-o permanent în roz, de mică i-au tot cumpărat jucării farfurele, polonice şi kaleaskă de păpuşi, i-au făcut găuri în urechi şi i-au pus cercei, i s-a spus că-i mai slabă şi nici chiar aşa de deşteaptă, dar măcar un lucru poate face bine: să-i fie pe plac bărbatului. Femeile pentru asta şi există pe faţa pământului. De asta şi avem cele mai frumoase femei.

Culiocelul galben din alimenatară şi piaţă - de ce nimeni nu pune întrebări?

De când mă ţin minte prin pieţele şi alimentarele noastre culiokul galben o fost şi o rămas o emblemă a shopping-ului. Nu dintotdeauna oamenii îşi aduceau cumpărăturile acasă în culiocel. Acum, însă, indiferent dacă cumperi cârnaţ, macaroane, sodă, crevetci, răsărită, goroh, chefir, jelatină, ridiche roşie, ridiche albă, ridiche de lună, sau orice altceva, culiocelul galben întotdeauna este cel care te ajută să-ţi duci produsele. Viaţa culiocelelor galbene, însă, nu se termină aici. O parte ajung să fie folosite ca săculeţ de gunoi, o parte devin gunoi, unii le spală şi se duc la magazin cu ele a doua sau a treia oară, până nu se rup, altele ajung să zboare de pe un trotuar pe altul până nu se îneacă prin vreo băltoacă sau canalizare pe undeva.

Unele alimentare dau culiocele galbene pedegeaba - cumperi ceva şi vânzătoare face pac! şi scoate de sub tejghea un culiocel galben gratis. Dar aşa lux nu vezi peste tot. De regulă eşti întrebat dacă "doriţi un culiok sau nu?". Dacă zici "da", tre să fii pregătit să mai laşi 50 de bani în plus. Puţini sunt cei care azi îndrăznesc să zică "nu, mulţumesc, am un culioc cu mine", majoritatea cer un culiocel nou, gălbui şi neted. Biznes.
Culiocul galben cu negru a devenit simbolul moldoveanului modern, moldoveanul care cumpără. În piaţa centrală din Chişinău, ca şi alte pieţe, culiocul galben flutură maiestos alături de culiocul violet, mai mare, şi culiokul negru cu calendar, care ambele costă un leu. Vânzătoarele înainte să îţi vândă cartofi, morcovi, clementine, orice, îmbală un deget şi rup cu mâna dreaptă un culiocel în care încep iute a îndesa produsele. Azi am să scriu doar despre culiocelul galben, nu şi despre cele de alte culori, pentru că anume originea lui mă frământă de ani buni. De unde apar aceste culioce galbene, cine le produce şi de ce pe ele de ani de zile scrie acelaşi text în engleză, pe care cu siguranţă puţini îl înţeleg şi nimeni nu ridică nicărieri întrebarea: "ce scrie pe culiok?".
De ce o naţiune întreagă foloseşte culioace galbene cu un mesaj pe care nu îl înţelege? Nu-i asta oare înfricoşător? Bun, eu înţeleg engleza şi ştiu ce scrie, dar din rândurile miilor dintre cei care nu o înţeleg, n-am auzit niciodată vre-o indignare de genul "de ce e pe culioacele galbene un mesaj pe care nu-l înţelegem? ce scrie pe culiocul ista? da poate scrie vre-o prostie? da poate îi vreo tehnică masonică de spălare de creeri?". Nimeni nimic niciodată.

Cheia
Pe omniprezentul culiocel galben scrie aşa: "Sainsbury's - where good food costs less" pe-o parte, iar pe alta: "Low prices week after week". În traducere asta ar însemna: "Sainsbury's - unde mâncarea bună costă puţin" şi "Preţuri mici în fiecare săptămână". Aceasta este descifrarea measajului de pe culiocel. Se pare că (spre fericirea poporului moldav) culiocelul are un mesaj inofensiv. Nu e nimic terorist sau masonic în el. Sainsbury's este o reţea de supermarket-uri engleze, iar culiocelul, se pare, este un culiocel care se dădea gratis în aceste supermarkete în Anglia. Doar că acum, de ani buni, Sainsbury's nu mai dă produsele în astfel de culioace galbene, ci în alt fel de culioace - oranj. Totuşi, la noi ele încă există, şi nu doar că există, dar se şi vând. E un biznes la fel ca şi cel cu haine second hand probabil: în Europa hainele care se dau la gunoi sunt vândute în md la preţuri deloc mici. Culiocelele noastre galbene sunt probabil un stoc enorm de culiocele nefolosite de reţeaua asta de supermarkete care a decis să schimbe design-ul culioacelor lor şi o zis: "na-vă vouă culioacele iestea pedegeaba, că noi amu avem de alt fel şi totuna le aruncăm". Iar noi, ca nişte sărăntoci ce suntem, am luat banalul culioc galben drept un culioc adevărat, când de fapt, acesta se pare că este un culioc din gunoiştea unui supermarket.
Ce mă pune pe gânduri este că acum Sainsbury's foloseşte culioace oranj, culiocele galbene probabil nu se mai produc, deci undeva în vre-un sklad, numărul lor este limitat. Până la urmă se vor termina, şi atunci ce facem noi? Din a cui gunoişte ni se vor aduce data viitoare culioace? Ce culoare vor avea şi ce va fi scris pe ele? Este culiocul galben un simbol al capacităţii de cumpărare moldave sau un amar motiv să credem că încă suntem o ieftineală de popor a cărui oameni îşi vând unul altuia culioace pe care alte popoare le-o dat la gunoi cu 10 ani în urmă?

Cogâltz-cogâltz!

N-am putut sa ma abţin şi să nu fac cu telefonul o fotografie acestui panou. Am mai văzut şi altele similare în centru, din aceeaşi campanie publicitară probabil, cu acelaşi model în prim-plan şi vreau sa mă pronunţ referitor la prestaţia doamnei din foto şi, în general, la calitatea banner-ului: mi se pare de-a dreptul hilar.

Poate în foto făcuta de mine nu se vede bine, însă dacă treceţi pe la hidrometeo pe Grenoble, îl puteţi vedea în marime naturală şi n-are cum să nu te umfle râsul când îl priveşti.

Totul: felul în care bea, cât a baut din sticlă, sticla, expresia feţei, buzele, ochii daţi peste cap, gâtul încordat, soarele-n ochi, repet, totul din acest banner, îmi trezeşte un molipsitor râs fâsâit şi mă face să nu-mi doresc ca şi eu vreodată să beau tot aşa, din gorlâşcă, apa cu fâs, Cahul.

5 motive de ce nu-mi place interentul de la Orange

Scriu postul acesta intr-o pauza fortata pe care Orange ne-o impune noua, utilizatorilor de Internet Acum, fara ca s-o fi cerut vreodata. Eu, un simplu utilizator, cu modem usb, stau acum si ma gruzesc fara internet. Daca cititi acest post, inseamna ca, totusi, conexiunea s-a restabilit pana la urma... Dar asta nu e o scuza pentru intreruperile in viteza. Asadar, am 5 motive ca sa consider internetul de la Orange e un serviciu mai prost decat se spune in reclame:

1. Primul si cel mai enervant: se intrerupe fara motiv. Odata cu modemul, se autoinstaleaza o programa speciala care monitorizeaza viteza, ofera optiuni de conectare, etc. Acest soft indica ce viteza de conectare ai. Unoeri viteza devine 0.0kb/s si ingheata. Sau se deconecteaza de la retea fara motiv - foarte neplacut, mai ales cand vrei sa postezi ceva important pe blog, cum e postul asta :)

2. Viteza este slaba, mult mai slaba decat cea care se vehiculeaza si mai mult de 600 kb/s n-am mai vazut si nici nu cred c-o sa vad vreodata. Asta nu inseamna si ca lucreaza cu aceasta viteza. Cea de lucru nu e mai mare de 200 - 100 kb/s. Asta e la Botanica, in inima orasului... Ce se intampla la tara? De fapt, stiu ce se intampla, findca saptamana trecuta eram intr-un autobuz care mergea la nord si in spatele meu 2 tineri discutau cu un laptop in brate problema vitezei Internet Acum si cat de necalitativ este serviciul oferit dincolo de Chisinau in timp ce nu li se incarca nici skype-ul.

3. Daca vreau imbunatatirea vitezei, trebuie sa tin compu la nivelul mesei, langa fereastra... Este recomandarea pe care mi-a facut-o Olga, o reprezentanta Orange la 777. Mi s-a dat de inteles ca daca nu indeplinesc aceste criterii nu pot avea pretentii la viteza... Bine, dar daca eu nu vreau sa-mi tin compu pe masa si nu pot sta langa fereastra, atunci sunt condamnat la viteza de dial-up forever?

4. Modemul are inclus in el o cartela sim. Daca este semnal puternic, ai si viteza nitel mai mare. Semnalul pe care-l am la telefon (tot Orange) nu coincide cu cel de la modem, desi tin telefonul si modemul alaturi. Daca se intampla sa pierzi semnalul si sa nu ai nici o liniuta, viteza cade la 0.0 kb/s si vine partea interesanta: nu te poti deconecta de la retea. Modemul nu poate comunica retelei ca vrei deconectarea, fiindca nu-i semnal. La calculatorul meu nu doar ca tine la nesfarsit "Disconnecting...", dar se blocheaza incet-incet restul aplicatiilor ca pana la urma sa se blocheze tot. Reincarcam, oftam, rabdam...

5. Limita de trafic (4 gb pentru optiunea de 150 lei) iti ajunge exact pentru cat sa iti poti controla mailul, sa intri de vreo 2 ori pe zi pe un sait cu ceva si 2 filmulete pe youtube. Si gata. 4 gb pe zi inseamna 130 de mb/zi, adica nu atat de mult pe cat pare si prea putin ca sa simti ca ai internet. Iata de ce mi-am dezactivat incarcarea imaginea in firefox si mi-am pus un add-on care blocheaza incarcarea reclamelor (adblock)... Ca-n criza... Si stiu operatori care pentru 150 lei iti ofera net nelimitat si ca la carte.
Intre timp, cat am tot scris, s-a refacut conexiunea, postez acest articol si ii invit pe cei cu probleme similare sau care vor sa se dea cu parerea sa adauge comentarii mai jos.

Şi fel de IQ au aşiia de la Aqua UnIQa?

Nu ştiu cât de mare este legătura dintre cei care au inventat brandul Aqua UnIQa şi cei care le-au făcut abţibildurile pentru frigidere, cert e că apa lor, care chipurile ar trebuie să ridice coeficientul de inteligenţă, se pare că-l scade :) (asta dacă şi cei care au scris pe frigider, au băut înainte de asta apa lor. Dacă au băut "Gura Căinarului" sau "Morşinskaia" - mea culpa)

În fine, "Ca să ramâneţ sănătoşi" tre de băut Aqua UnIQa - ăsta-i verdictul.
Găfărit de-aista te pune pe gânduri - dacă au agramaţi la scris slogane, oare cine naiba se ocupă de apa pe care o toarna în sticle?... Tot de-aiştia?
Bine, eu nu vreau să-mi crească ei IQ-ul, aşa că Aqua UnIQa - banned forever... sau, cel puţin, pentru atâta timp cât mai sunt şi altele la acelaşi preţ :)
...plus că atomul lor de I2 (iod), roşu, pentru mine seamănă foaarte mult cu un ovul uman în aşteptarea unor... iq-uri cu codiţă :)) hehe... da poate apa asta îi plină de iq-uri? cine ştie...