De ce cele mai frumoase fete sunt în Moldova?

Cu toţii am auzit, nu o dată, faptul că cei care vin în Chişinău rămân miraţi de câte fete frumoase avem noi pe metru pătrat. Acum, că s-a încălzit afară,  a început o întreagă debandadă de fese şi leaşchi pe trotuarele oraşului, unde zilnic se perindă sute de buci care mai de care mai fâţâite şi mai strâns mulate cu vreo minijupă sau vre-un lasin. Regula de bază: cât mai lasciv, cât mai provocator, cât mai sexy. 

Parcurile oraşului acesta, mic şi ruginit, adună acum zilnic doritoare de plimbări, care prin felul lor de a fi şi de a se purta contrastează atât de puternic cu mizeria şi dezolarea care pluteşte în jur. Ceva nu se leagă între o fată prea frumos îmbrăcată, pre exagerat machiată, care merge ziua amiaza-mare în haine de club pe aleea unui parc cu trotuare mizerabile, crăpate, prăfuite, cu apă în băltoace după ploaia de ieri, cu culioace fâlfâind prin iarba „gazonului”, o iarbă necosită şi răsînflorită, într-o ţară bolnavă şi care supravieţuieşte la limita limitelor.

Străzile acestui oraş, mai ales spre seară, se umplu de cupluri. Prin majoritatea lor cu greu distingi vreo două care într-adevăr emană armonie şi naturaleţe. În rest, ceva bolnăvicios se întâmplă. 

Ea: extramachiată, depune mult efort ca să se îmbrace bine, să poarte tocuri înalte, să arate foarte bine. 

El: neglijent, uneori chiar în costum sportiv, poate chiar şi să scuipe seminţe. 

Ea: disperată să îi facă pe plac, îl ţine strâns de mână, se uită rău la alte fete care merg singure şi îi fac ocheade prietenului ei, uneori acceptă să i se ridice vocea la ea, îi permite să o insulte. 

El: nu depune mari eforturi pentru a se face plăcut, e distant, îşi permite să o înşface de braţ şi să o bâjbâie sau chiar să o sărute public. Săruturile sunt de cele mai multe ori agresive, cu mult patos şi limbi încurcate, departe de sărutul prietenesc pe buze care ar arăta într-adevăr un sentiment. În cazul nostru e vorba de un sărut al dominanţei, demonstrarea a cine-i cel mai puternic, săruturi sexiste.

De ce fetele noastre sunt frumoase? Credeţi că în Franţa nu sunt fete frumoase? În Anglia nu sunt? Unde nu sunt? În America nu sunt fete frumoase? Sau nemţii nu au fete frumoase? Peste tot sunt, credeţi-mă. Diferenţa este că la ei fetele nu au ca scop principal să îşi etaleze frumuseţea. Fetele noastre de prin căminele studenţeşti paote nu mănâncă când li-i foame, nu merg la un film, nu ies la o îngheţată dacă asta e versus la o pereche de pantaloni, pantofi, liftici sau mai ştiu eu ce cosmetică. 

Şi care e politica cu care sunt crescute fetele noastre acasă? „Să speli, să faci mâncare, să creşti copii, să faci curat, să ţii casa”. Acest dibilism de spălare de minţi a fetelor începe de pe când ele încă se nasc: lor li se cumpără podguznici rozovi, cuşmuliţă rozovă, papucei rozovi, jucării rozove, păpuşi în rozov, ele sunt fete, ele trebuie să poarte rozov, unii le bortelesc urechile fetiţelor la un an şi le pun cercei, de aur, le vopsesc pereţii camerei unde acestea dorm în rozov, le culcă în cearşafuri rozove, ele sunt fete, ele trebuie să fie fete, lor li se cumpără jucării de genul cratiţe, farfurii, părinţii le cumpără kaleaskă pentru păpuşi, pelinci pentru păpuşi, să înveţe a creşte păpuşi, să înveţe a creşte copii, să înveţe a face mâncare, să înveţe a face curat. Ele sunt fete, ele pentru asta şi sunt!

Nu vi se pare anormal ca fetele din Moldova să fie atât de disperate în a le face pe plac băieţilor? De ce în ele s-a dezvoltat atât de puternic această dorinţă de a fi mai frumoase, mai perfecte, de a place bărbatului, de a fi pe placul soţului? De ce fetele nu ar depune tot atâta efort în a arăta bine în aceeaşi măsură cât şi bărbaţii? 

Pe de altă parte, de ce bărbaţii noştri sunt atât de nepăsători la modul cum arată, cum se îmbracă şi cum se comportă? Dacă le întrebaţi pe femeile din străinătate care este părerea lor despre bărbaţii din Moldova, ele unanim vă vor răspunde că moldovenii sunt printre cei mai urâţi bărbaţi. 

Cine în societatea noastră a impus această dogmă precum că femeile trebuie să fie fiinţe de bucătărie şi anexe la aspirator? De unde a pornit ideea că ele trebuie să fie pe placul bărbatului şi să cheltuie bani şi efort pentru a arăta extrem de bine atunci când sunt în public? De ce femeile moldovence sunt atât de disperate de a fi sub aripa „protectoare” a unui bărbat? E normal ca bărbatul să fie considerat fiinţă mai superioară şi dacă da, pentru ce merite?

Nu sunt sigur de unde a pornit totul, un lucru ştiu sigur: regăsim acest cult al bărbatului în religia noastră. Şi înclin să cred că anume religia este de vină pentru această situaţie banală şi aiurită în care trăim şi ne complacem cu toţii. Iar moldovenii, fiind un popor foarte religios, uneori exagerat de religios, sunt puternic influenţaţi de cultul bărbatului din religie. 

Cine e dumnezeu? E bărbat. Bărbatul a creat lumea. Dumnezeu are un un fiu. El nu a vrut fată. El a vrut băiat. Fetele în genere îs curve, ele nu trebuiesc la casă. Baiatul îi baiat: ai un băiat, ai şi un stâlp la bătrâneţe şi tot. 

Cine ne conduc bisericile? Preoţii. Bărbaţi. Femeile nu au dreptul nici să treacă pe lângă altar. Femeile sunt murdare, ele stau pe stânga în biserică, cu capul acoperit. Femeile sunt din start blamate doar pentru simplul fapt că sunt femei. Religia se învârte în jurul bărbatului ca simbol, iar femeia nu este decât o coastă a acestuia. 

De ce? Ea a muşcat din mărul dat de diavol, de atunci toată lumea trăieşte rău şi ele sunt vinovate pentru asta. Bărbatul orice n-ar face e bine, femeia n-are dreptul. Ea e mai slabă, mai proastă, mai păcătoasă. Locul ei e la piciorul bărbatului. Să îi facă pe plac. Să îl spele. Să îl hrănească. Să-i măture prin casă. Ea e femeie, nu poate face tot. Că-i mai slabă şi nici nu-i aşa de deşteaptă. 

Iată de ce, inconştient, toate femeile noastre se machiază strident, îşi pun unghii false cu naraşivanie, îşi pun gene false, îşi cumpără utiujok şi îşi îndreaptă părul cu disperare, îşi fac melirovanie, îşi dau ultimii bani pe haine şi papuci în mall şi gemenii, sunt gata să facă trei gastrite pe an, numai să nu manânce mai mult că se îngraşă, se parfumează ascuţit, îşi umflă buzele şi îşi belesc ochii când fac poze, fac totul pentru a-i fi pe plac lui, bărbatului din rutieră, din troleu, bărbatului de pe stradă, bărbatului de la serviciu, bărbatului din acelaşi bloc, bărbatului ei, tuturor bărbaţilor. Ea e femeie, au îmbrăcat-o permanent în roz, de mică i-au tot cumpărat jucării farfurele, polonice şi kaleaskă de păpuşi, i-au făcut găuri în urechi şi i-au pus cercei, i s-a spus că-i mai slabă şi nici chiar aşa de deşteaptă, dar măcar un lucru poate face bine: să-i fie pe plac bărbatului. Femeile pentru asta şi există pe faţa pământului. De asta şi avem cele mai frumoase femei.