Plimbare de mai - spre Vadul lui Vodă cu bicicleta

Astăzi am hotărât să fac o plimbare cu bicicleta în afara oraşului. Am mers până la Vadul lui Vodă şi înapoi. Primăvara asta mi-am reparat bicicleta care o aveam mai de demult şi acum, odată ce-am pus-o pe roate, am  decis să îmi fac timp să merg cât mai mult cu ea.

Chişinăul nu este deloc un oraş prietenos pentru bicicliști, nu este gândit pentru aşa ceva. Deloc. Şi nu doar pentru biciclişti, ci pentru toţi cei care sunt pe roţi. Foarte puţine trotuare au treceri la bordură pentru biciclete sau cărucioare şi sunt o adevărată corvoadă când vine vremea să le treci. Pe trotuar mă simt cel mai sigur – poate că incomodez pietonii, nu ştiu; mă strădui să merg încet – printre maşini mă simt tare vulnerabil, e foarte mult fum şi praf şi nu mă simt deloc sigur pe situaţie pentru că nu ştiu ce fel de persoană e la spatele meu şi cât de mult îi pasă de siguranţa mea.

Încet-încet, m-am văzut ieşit din oraş. Dealul de la CET-1 spre Ciocana mi s-a părut enorm şi dacă am să mai merg pe traseul acesta aş vrea, dacă se poate, să evit bucata asta :) Nu că aş fi leneş, dar prea mult stres pe genunchi tot nu cred că-i bine – e o pantă foarte abruptă şi lungă, foarte greu de urcat, m-am simţit de parcă escaladam Everestul. Plus că era amiază şi foarte cald.

În afara oraşului e altă lume – mai liniştit, alt aer şi mai multe păsări. Oricum, eşti pe drum, mai trec maşini şi asta strică din atmosferă, dar oricum, ai un mic sentiment de evadare. Drumul spre Vad pe unele bucăţi e deplorabil. Am mers de multe ori pe acolo şi sunt sigur că nu s-au făcut reparaţii mai serioase de mulţi ani. Când cobori  cu viteză şi simţi cum furca din faţă se luptă cu gropile din asfalt te cam întrebi dacă rezistă sau nu. Din fericire a mea a rezistat. Bicicleta mea e una ieftina, piesele sunt accesibile, pot să le schimb oricând şi cred că în viitorul apropiat rămân tot pe acest segment – mi s-ar rupe inima dacă aş şti că am o bicicletă bună şi o chinui pe drumurile noastre. Cred că aş alege mai atent pe unde merg.

Lăsând oraşul în urmă am făcut şi câteva fotografii. În aceasta puteţi vedea skyline-ul Ciocanei :) Totul este foarte verde şi poetic.

Privim puţin mai la dreapta şi vedem încă un peisaj frumos de primăvară. Nu ne vom bucura prea mult de această verdeaţă pentru că prin Iunie de obicei cam totul începe a se usca şi nu e atâta verdeaţă ca acum, deci se merită să ne oprim să mai admirăm puţin.

În c. Budeşti de asemenea am găsit un peisaj frumos. La marginea satului un băieţaş vindea cireşe de mai. Din viteză am reuşit doar să-l întreb cât costă însă nu m-am oprit pentru poze. 

După mult pedalat şi aproape 1,5 litri de apă băute m-am văzut în Vadul lui Vodă. De deasupra orăşelului totul arată foarte pitoresc. În vale mai poate fi văzută o buclă a Nistrului iar cerul înveleşte frumos coclaurile verzi. Dincolo de Nistru se întinde tot pământ moldovenesc, tot oameni de-ai noştri şi sper sincer ca toată această poveste cu apucăturile ruşilor să se termine frumos şi paşnic. 

Odată ajuns în vad, m-am coborât spre plajă. Din păcate am fost întâmpinat de aceeaşi imagine dezolantă cu care am fost întâmpinat ani de-a rândul în acest „orăşel de vacanţă”. Şi când te gândeşti că mai bună staţiune turistică decât asta nu avem ţi se cam face milă de noi. Nu prea avem noi gust la distracţie.

Au mai rămas 2 săptămâni până la începerea sezonului estival şi unica schimbare care se vede este faptul că plaja a fost „împrospătată” cu o arătură bună. Pentru că nisipurile de pe plaja Nistrului sunt mai mult argiloase decât nisipoase după umezeala din iarnă acestea se solidifică şi se fac tari. Cred că s-ar mai putea face câte ceva ca plaja asta totuşi să arate a plajă şi nu a arătură.

Apa din Nistru de departe mi s-a părut murdară şi tulbure, pluteau crengi – e clar că nu e bună de scăldat şi, în general,vă recomand sincer să evitaţi să vă scăldaţi în acest râu. Cei din Soroca şi satele din avalul râului vă pot spune mai exact de ce, dar cred că înţelegeţi despre ce este vorba.

 

Totuşi, am întâlnit câţiva temerari care au străbătut prin dunele lăsate de tractorul care a dat refresh plajei şi se bronzau nestingheriţi. Puţin soare face întotdeauna bine.

Iarba la brâu şi trotuarele - jalnice

Şi un căţel curios care s-ar fi bucurat dacă îi aruncam ceva. Nu aveam decât vreo două mere aşa că şi-a pierdut repede interesul pentru mine.

Unii totuşi s-au apucat de retuşări – puţină vopsea înainte de sezonul turistic. Dar asta nu e decât o picătură în... Nistru.

Am lăsat Vadul lui Vodă cu un sentiment plăcut că am mai ieşit din oraş şi am avut ocazia să mai respir puţin aer mai oxigenat şi să mă bucur de o aşa zi frumoasă cum a fost cea de azi. M-am convins că nu prea vom avea ce face nici anul acesta în orăşelul turistic Vadul lui Vodă, unde oricum toţi merg să se îmbete şi nu pentru a face ceva util, aşa că la ce bun renovări şi amenajări dacă merge şi aşa? Vadul lui Vodkă :)

 Drumul spre casă mi s-a părut mai scurt şi mai uşor. Poate  pentru că pantele nu sunt atât de abrupte sau eram eu obosit şi vroiam să ajung să mănânc mai repede. Oricum, am ajuns în oraş aproape extenuat, făcusem peste 50km cu bicicleta! Un record pentru mine care nu am trecut de 40km niciodată.

Şi încă ceva despre ciclismul prin Chişinău:
Am observat că săptămâna aceasta Primăria oraşului a mai făcut o încercare de a reînvia pistele pentru biciclişti din oraş. Din păcate, repet, acest oraş nu este pregătit pentru aşa ceva. Ce folos că s-au desenat linii galbene pe jumătăţi de trotuar dacă acestea au fost făcute cu aceeaşi vopsea care se va şterge în următoarele 3 luni? Anul trecut s-au mai trasat segmente pentru biciclişti pe viaduct spre exemplu şi în câteva luni cu greu se mai putea observa că este vorba de segment pentru ciclişti. Anul acesta s-a luat o decizie mai îndrăzneaţă şi s-au trasat benzi pentru ciclişti chiar şi în Parcul Central. Din păcate, am observat că aceste benzi pentru ciclişti se termină brusc la un semafor şi partea cealaltă nu mai ai bandă rezervată: de parcă ţi s-ar spune „Până aici, băiete! Mai departe iei bicicleta subţioară şi pe jos!”. Alteori, aceste benzi îţi pot pune în pericol viaţa cum de exemplu se întâmplă cub escalatorul de la Sun City: pista pentru ciclişti ocoleşte intrarea în spre escalator şi se îndreaptă spre semafor. Însă în cale sunt nişte bariere de metal! O idee idioată, nu mi-aş dori să fiu un biciclist care coboară în viteză noaptea pe bucata asta de pista.

De aceea, doamnă Primărie, nota 2 la acest capitol. Şi nota 2 administraţiei locale de la Vadul lui Vodă pentru felul în care gestionează plaja şi tot ce se întâmplă acolo. 

În schimb, Natura primeşte 10, cu plus - pentru peisajele frumoase ce le-a aşternut primăvara asta pe dealurile Moldovei şi care mi-au înfrumuseţat plimbarea de azi.

Cum îţi poţi atinge scopurile, oricât de neverosimile ar fi?

Îmi place să citesc tot mai mult despre dezvoltarea personală şi modurile în care te poţi programa pentru a reuşi. Dacă e să recunosc, sunt subiecte destul de ademenitoare şi captivante - cu toţii ştim că am primit în "dar" un corp cu posibilităţi extraordinare, trebuie doar să căutăm şi să găsim cheia către aceste posibilităţi.
Iar ca să reuşeşti în tot, nimic nu poate fi mai important decât să ştii exact spre ce te îndrepţi, să ştii unde vrei să ajungi şi cum te vezi peste o anumită perioadă de timp.

Ideea cu definirea punctului unde vrei să ajungi, este valabilă pentru orice scop pe care ţi-l pui, important este ca acesta să rămână,totuşi,la nivelul realităţii noastre - ştii că zborurile pe lună s-au întrerupt şi vor fi reluate abia în 2020 :) Nu ar fi realist să-ţi propui drept scop să dansezi tango în scafandru pe Lună peste 2 ani. E mai aproape de realitate să devii un dansator profesionist de tango în 2 ani.

Odată ce defineşti şi vezi clar ce îţi doreşti, sau unde te vezi - decizi timpul exact când tu doreşti ca acest lucru să se întâmple şi când crezi că se poate întâmpla. Decizi de cât timp ai nevoie pentru a-ţi împlini scopul. Pot fi câteva săptămâni sau câţiva ani. Important este ca aceasta "dată limită" să fie setată, tu să o ai în cap, să ştii că timpul e o resursă care se consumă. Nu trebuie să fugi de data exactă, deoarece dorinţa pe care doreşti să ţi-o îndeplineşti are nevoie de un cadru exact în timp, altfel rămâne la nivel de vis şi idee.

Calculează-ţi costul scopurilor
Trăim într-o lume materială. Totul are un preţ, scopul pe care ţi-l pui (casă nouă, slujbă mai bună, maşină nouă, haine din magazinul X, etc.) are o valoare - o valoare în timp, bani, efort. Trebuie să calculezi preţul dorinţei tale, trebuie să ştii în termeni exacţi cât te va costa ca acest lucru să se întâmple, care va fi preţul pe care va trebui să-l plăteşti.

Atribuie fiecărui scop pe care îl ai preţul lui real, scrie-l obligatoriu pe hârtie (inamicul trebuie "privit în ochi" :) ). Nu uita sa adaugi şi timpul de care ai nevoie pentru aceasta,cum am mai spus - timpul nu este o resursă fără de preţ (atâta timp cât nu-ţi pasă ce faci cu timpul tău). Eu obişnuiesc să fac asta în felul următor:


Toate au preţul lor. Eu, pentru scopurile mele din următoarele 18 luni am nevoie de 12800+ lei
Această sumă este preţul pe care trebuie să-l plătesc pentru dorinţa mea de a mă simţi bine şi împlinit.
Cei 12800 lei / 18 luni = 711 lei/luna
711 lei/lună = 24 lei zilnic
Va trebui să-mi găsesc deci, un job care mă plăteşte 2 dolari zilnic pentru următoarele 18 luni, dacă doresc să îmi ating scopurile şi peste 1 an şi jumătate să pot spune "da, sunt un om fericit".

Odată ce ai în faţă scopul, data limită, timpul şi suma de bani de care ai nevoie îţi este de 10x mai uşor să te orientezi în ce direcţie trebuie să mergi, ce trebuie să întreprinzi.
Nici nu mă îndoiesc de faptul că orinţele multora dintre cei care mă vor citi vor costa mult mai mult decât posibilităţile de a le acoperi financiar.
Sunt în aceeaşi barcă cu tine, însă sunt sigur că voi reuşi să-mi ating target-ul (ţinta) dacă voi dori acest lucru şi voi insista asupra lui. Nimeni niciodată nu o să-mi ofere toţi banii de care voi avea nevoie pentru a-mi acoperi dorinţele, va trebui să muncesc până voi ajunge să obţin ce îmi doresc, însă voi şti precis de ce şi cât am nevoie, voi şti ce caut.

Lumea e un spaţiu plin de oportunităţi, posibilităţi. Cel mai important este să nu te laşi dus de val şi să uiţi sau să amâni împlinirea dorinţelor tale şi a împlinirilor din viaţa ta. Iată de ce este important să îţi păstrezi visele pe hârtie, clar şi la vedere. Această aruncătură de dorinţe şi scopuri, e de fapt un angajament pe care ţi-l iei faţă de tine, şi odată ce îţi promiţi ceva, îţi va fi mai uşor să te ţii de cuvânt şi să rămâi sincer cu tine însuţi.

Sper că acest articol să te fi ajutat cât de puţin şi să îţi redea dorinţa de a visa. Trăim într-o lume foarte alertă, nu e bine să uităm de noi. Comentariile tuturor sunt binevenite! :)