Plimbare de mai - spre Vadul lui Vodă cu bicicleta

Astăzi am hotărât să fac o plimbare cu bicicleta în afara oraşului. Am mers până la Vadul lui Vodă şi înapoi. Primăvara asta mi-am reparat bicicleta care o aveam mai de demult şi acum, odată ce-am pus-o pe roate, am  decis să îmi fac timp să merg cât mai mult cu ea.

Chişinăul nu este deloc un oraş prietenos pentru bicicliști, nu este gândit pentru aşa ceva. Deloc. Şi nu doar pentru biciclişti, ci pentru toţi cei care sunt pe roţi. Foarte puţine trotuare au treceri la bordură pentru biciclete sau cărucioare şi sunt o adevărată corvoadă când vine vremea să le treci. Pe trotuar mă simt cel mai sigur – poate că incomodez pietonii, nu ştiu; mă strădui să merg încet – printre maşini mă simt tare vulnerabil, e foarte mult fum şi praf şi nu mă simt deloc sigur pe situaţie pentru că nu ştiu ce fel de persoană e la spatele meu şi cât de mult îi pasă de siguranţa mea.

Încet-încet, m-am văzut ieşit din oraş. Dealul de la CET-1 spre Ciocana mi s-a părut enorm şi dacă am să mai merg pe traseul acesta aş vrea, dacă se poate, să evit bucata asta :) Nu că aş fi leneş, dar prea mult stres pe genunchi tot nu cred că-i bine – e o pantă foarte abruptă şi lungă, foarte greu de urcat, m-am simţit de parcă escaladam Everestul. Plus că era amiază şi foarte cald.

În afara oraşului e altă lume – mai liniştit, alt aer şi mai multe păsări. Oricum, eşti pe drum, mai trec maşini şi asta strică din atmosferă, dar oricum, ai un mic sentiment de evadare. Drumul spre Vad pe unele bucăţi e deplorabil. Am mers de multe ori pe acolo şi sunt sigur că nu s-au făcut reparaţii mai serioase de mulţi ani. Când cobori  cu viteză şi simţi cum furca din faţă se luptă cu gropile din asfalt te cam întrebi dacă rezistă sau nu. Din fericire a mea a rezistat. Bicicleta mea e una ieftina, piesele sunt accesibile, pot să le schimb oricând şi cred că în viitorul apropiat rămân tot pe acest segment – mi s-ar rupe inima dacă aş şti că am o bicicletă bună şi o chinui pe drumurile noastre. Cred că aş alege mai atent pe unde merg.

Lăsând oraşul în urmă am făcut şi câteva fotografii. În aceasta puteţi vedea skyline-ul Ciocanei :) Totul este foarte verde şi poetic.

Privim puţin mai la dreapta şi vedem încă un peisaj frumos de primăvară. Nu ne vom bucura prea mult de această verdeaţă pentru că prin Iunie de obicei cam totul începe a se usca şi nu e atâta verdeaţă ca acum, deci se merită să ne oprim să mai admirăm puţin.

În c. Budeşti de asemenea am găsit un peisaj frumos. La marginea satului un băieţaş vindea cireşe de mai. Din viteză am reuşit doar să-l întreb cât costă însă nu m-am oprit pentru poze. 

După mult pedalat şi aproape 1,5 litri de apă băute m-am văzut în Vadul lui Vodă. De deasupra orăşelului totul arată foarte pitoresc. În vale mai poate fi văzută o buclă a Nistrului iar cerul înveleşte frumos coclaurile verzi. Dincolo de Nistru se întinde tot pământ moldovenesc, tot oameni de-ai noştri şi sper sincer ca toată această poveste cu apucăturile ruşilor să se termine frumos şi paşnic. 

Odată ajuns în vad, m-am coborât spre plajă. Din păcate am fost întâmpinat de aceeaşi imagine dezolantă cu care am fost întâmpinat ani de-a rândul în acest „orăşel de vacanţă”. Şi când te gândeşti că mai bună staţiune turistică decât asta nu avem ţi se cam face milă de noi. Nu prea avem noi gust la distracţie.

Au mai rămas 2 săptămâni până la începerea sezonului estival şi unica schimbare care se vede este faptul că plaja a fost „împrospătată” cu o arătură bună. Pentru că nisipurile de pe plaja Nistrului sunt mai mult argiloase decât nisipoase după umezeala din iarnă acestea se solidifică şi se fac tari. Cred că s-ar mai putea face câte ceva ca plaja asta totuşi să arate a plajă şi nu a arătură.

Apa din Nistru de departe mi s-a părut murdară şi tulbure, pluteau crengi – e clar că nu e bună de scăldat şi, în general,vă recomand sincer să evitaţi să vă scăldaţi în acest râu. Cei din Soroca şi satele din avalul râului vă pot spune mai exact de ce, dar cred că înţelegeţi despre ce este vorba.

 

Totuşi, am întâlnit câţiva temerari care au străbătut prin dunele lăsate de tractorul care a dat refresh plajei şi se bronzau nestingheriţi. Puţin soare face întotdeauna bine.

Iarba la brâu şi trotuarele - jalnice

Şi un căţel curios care s-ar fi bucurat dacă îi aruncam ceva. Nu aveam decât vreo două mere aşa că şi-a pierdut repede interesul pentru mine.

Unii totuşi s-au apucat de retuşări – puţină vopsea înainte de sezonul turistic. Dar asta nu e decât o picătură în... Nistru.

Am lăsat Vadul lui Vodă cu un sentiment plăcut că am mai ieşit din oraş şi am avut ocazia să mai respir puţin aer mai oxigenat şi să mă bucur de o aşa zi frumoasă cum a fost cea de azi. M-am convins că nu prea vom avea ce face nici anul acesta în orăşelul turistic Vadul lui Vodă, unde oricum toţi merg să se îmbete şi nu pentru a face ceva util, aşa că la ce bun renovări şi amenajări dacă merge şi aşa? Vadul lui Vodkă :)

 Drumul spre casă mi s-a părut mai scurt şi mai uşor. Poate  pentru că pantele nu sunt atât de abrupte sau eram eu obosit şi vroiam să ajung să mănânc mai repede. Oricum, am ajuns în oraş aproape extenuat, făcusem peste 50km cu bicicleta! Un record pentru mine care nu am trecut de 40km niciodată.

Şi încă ceva despre ciclismul prin Chişinău:
Am observat că săptămâna aceasta Primăria oraşului a mai făcut o încercare de a reînvia pistele pentru biciclişti din oraş. Din păcate, repet, acest oraş nu este pregătit pentru aşa ceva. Ce folos că s-au desenat linii galbene pe jumătăţi de trotuar dacă acestea au fost făcute cu aceeaşi vopsea care se va şterge în următoarele 3 luni? Anul trecut s-au mai trasat segmente pentru biciclişti pe viaduct spre exemplu şi în câteva luni cu greu se mai putea observa că este vorba de segment pentru ciclişti. Anul acesta s-a luat o decizie mai îndrăzneaţă şi s-au trasat benzi pentru ciclişti chiar şi în Parcul Central. Din păcate, am observat că aceste benzi pentru ciclişti se termină brusc la un semafor şi partea cealaltă nu mai ai bandă rezervată: de parcă ţi s-ar spune „Până aici, băiete! Mai departe iei bicicleta subţioară şi pe jos!”. Alteori, aceste benzi îţi pot pune în pericol viaţa cum de exemplu se întâmplă cub escalatorul de la Sun City: pista pentru ciclişti ocoleşte intrarea în spre escalator şi se îndreaptă spre semafor. Însă în cale sunt nişte bariere de metal! O idee idioată, nu mi-aş dori să fiu un biciclist care coboară în viteză noaptea pe bucata asta de pista.

De aceea, doamnă Primărie, nota 2 la acest capitol. Şi nota 2 administraţiei locale de la Vadul lui Vodă pentru felul în care gestionează plaja şi tot ce se întâmplă acolo. 

În schimb, Natura primeşte 10, cu plus - pentru peisajele frumoase ce le-a aşternut primăvara asta pe dealurile Moldovei şi care mi-au înfrumuseţat plimbarea de azi.